Poezii

Noaptea

capture-20130404-235001
foto: 500.px
Noaptea țese pânze-n stele
Și ascunde taine-amoruri.
Le scufundă-n acuarele
Și le lasă-n urmă doruri.
Luna-i roșie și plină,
Curge sângele prin vene.
Noaptea-i fragedă și lină
Și-și topește mreji alene.
Negru-i cerul, ca dorința
Ce în pânze mă momește.
Strâng în pumni cu suferința,
Gândul ce mă-nebunește.
Cad și stelele din ceruri,
Cum îmi cad a mele vise.
Ce le-alungă în foaieruri,
Iar din scene în culise.
Giuvaierul nopții mândru
Strălucește peste taine.
El ascunde vorbe, gânduri
Și le-mbracă-n alte haine.
Pânza neagră de pe boltă
Se-ndesește în a mea minte.
Se revrasă – întro revoltă,
Fără lacrimi și cuvinte.
Și iar las în urmă doruri,
Le scufund în acuarele.
Toți avem noi taine-amoruri,
Dar le-ascundem printre stele.
Anastasia Popescu
30 ianuarie 2013

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s