blog de Anastasia Popescu
Cum să le vorbim copiilor despre moarte? Această întrebare se învârte de mai mult timp în capul meu, mai ales că de ceca vreme copilul meu se tot interesează de acest subiect. Dacă toți și toate mor, dacă și noi o să murim. Apoi a venit tristețea lui „nu vreau să mori” și „nu vreau… Continue reading Cum să le vorbim copiilor despre moarte?
Sad woman and panic illustration Câți dintre voi ați auzit fraza asta în copilărie? Cred că mulți. Într-un fel sau altul ea ajunge să fie o sursă de deranj la maturitate, o dată ce a intrat în cap. Îți creează o barieră în care cumva nu te lași tu pe tine să te bucuri „prea… Continue reading „După râs vine plâns?”
O femeie cerea ajutor în mod anonim pe un forum, întreba ce ar putea face dacă simte că se confruntă cu depresia. Am citit multe comentarii de genul: bucură-te de copilul tău, du-te la shopping. Alte femei au scris să încerce să se odihnească, să ceară ajutor în îngrijirea copilului, să facă sport. Din fericire… Continue reading Depresia nu-i viroză, nu trece de la sine
Am înțeles că viața asta e un șir continuu de schimbări. Spre bine sau spre mai puțin bine (ori mai greu de dus în spate). Că trebuie să dai din coate orice-ar fi pentru că niciodată nu știi cât timp ai. Doare? Fă-ți din durere motivație, resursă, scop. Fii lângă alții pe care-i doare, scrie… Continue reading Improvizează! Dă din coate. Orice-ar fi. Alt drum nu-i
Întrebarea asta m-a urmărit mereu. Și dubii. Cu carul. Mai întâi mă trăsnește ideea, apoi euforia că „ce mai chestie mi-a venit în cap”, apoi din surplus ăsta de energie fac primul pas. După care vine frica și dubiile. Dar dacă nu? De ce cred că sunt în stare s-o fac? Dar cine sunt eu… Continue reading Cine sunt eu ca să-mi reușească?
"Copilul e sensul vieții mele!" am auzit asta de multe ori ieșind din gura părinților cu multă mândrie. Mi s-a spus și mie "Tu ești sensul vieții mele, tu ești tot ce am", dar pe mine asta nu m-a înduioșat în nici un fel și nici nu m-a făcut să mă simt iubită sau valoroasă. Ba… Continue reading Povara “Tu, copile, ești sensul vieții mele”
Mama are cel mai cuceritor zâmbet din lume. Când zâmbește, alunica de pe buza superioară se ridică spre soare și-l cucerește și pe el. Când zâmbește, buzele ei etalează niște dinți albi, drepți, de parcă au fost pictați de cineva, atât de proporționali sunt. Zâmbetul mamei deschide uși, leagă prietenii, înveselește copiii. Mama adoră copiii!… Continue reading Mama are…
- Tu ce plăceri ai în viață? Care sunt sursele tale de plăcere la moment? - Mmmm... Mâncarea. - Și încă? - Mâncarea. - Pe lângă ea? Și aici monologul meu interior a luat sfârșit pentru că în momentul în care s-a petrecut aveam cu 15 kg în plus și nici o altă sursă de… Continue reading Tu ce plăceri ai în viață înafară de mâncare?
Mamă. E atât de grea ziua și mai ales noaptea când pleci. E atât de mare durerea, dezamăgirea și tristețea din pieptul meu. E mai mare decât mine, mamă. Mai mare decât casa, decât țara noastră și decât țara unde pleci. Mai mare decât lumea întreagă. Când tu pleci de lângă mine mamă, nimic nu… Continue reading Te rog mamă, rămâi!
Nu o lua de la capăt. Ia-o dintr-un nou început, ori de câte ori vezi un sfârșit. Morțile dor. Toate morțile din viața noastră dor. Plângi, dar nu uita să îți revii din acest plâns. Să te ridici, să-ți ștergi lacrimile și să cauți un nou început. Acolo unde tu nu-l vezi. Caută o făclie… Continue reading Ridică-te!
VULPEA 