blog de Anastasia Popescu
foto:lifehuck.org Lumea asta te va răni de multe ori.O să plângi, strigi, urăști și ”mori”,Apoi vei găsi în această cumplită durereSperanță, șanse, sens și putere. Poate o să-ți faci inima de piatră...Topește-o. Mergi mai departe. Iartă.Lasă trecutul, tu acolo nu mai eștiFii aici, acum. Zbori. Dă-ți voie să crești. Așteaptă, ascultă înăuntru și-afară.Nu-ți fie frică.… Continue reading Aleg să rămân
Oameni fără rădicini. Le-au uscat printre străini.Ca un pom într-un ghiveci,Te sădești atunci când pleci.Tai cu greu ce-a tot crescut,Ce-a-nflorit și ce-a născut.Rupi, usuci și lași să doară.Crezi, e calea cea ușoară.Dar copacii nu prea cresc,Fără radicini - pieresc.Fără de pământul care,L-au iubit și acuma-i doare.Ți-ai rosti cu dor cuvântul,Unde-i mama și pământul. Unde împletite sunt,Rădăcinile de… Continue reading Rădăcini
Să mângâie acolo unde doare. Să dea de unde nici ea nu are. Să le înțeleagă pe toate, Așa doar mama poate. Să creadă în tine deși tu nu crezi. Să-ți arate drumuri ce tu nu le vezi. Să fie cu tine, deși e departe, Așa doar mama poate. Fă-mă viață din nou mică. Tu… Continue reading Doar mama poate
Eu cinci lăcăți am încuiat, Acolo unde m-a durut. Iar cheile le-am aruncat Și m-am clădit din ce-am avut. Am încercat să simt din nou, Dar iarăși mult prea a durut. Căci viața e-un cazinou Și am pierdut tot ce-am avut. Am atârnat iar o lacătă Că mult prea multe mă dureau Și m-am crezut… Continue reading Șapte lăcăți
Când tu adormi pe mâna mea Și eu îți simt mirosul dulce, Copile, nu pot rezista Și las o lacrimă de curge. Când fosăi tu prin vise mici, În care visezi că ești mare, Crescut din lumea de pitici De poți s-ajungi și pân' la soare; Eu te privesc cam cu tristețe, Căci tare te… Continue reading Când tu adormi pe mâna mea
Tu tristețe ia-mă-n palme Și mă izbește de pământ. Să lupt nu mai găsesc arme, Nici să facem legământ. Fă din lacrimi un pârâu, Și mă du de-aici departe. Tu să nu te ții în frâu, Ia de curgi prin vise sparte. Ia-mi tristețe, inima rece. Cui îi pasă de mai bate? Căci de doare… Continue reading Tu tristețe ia-mă-n palme
În zeci de inimi, poate mii, Se-ascud doruri de copii. Și-n hrinci de pâine gros tăiate De mâini muncite, 'ndepărtate. În ierni trăite-n alte limbi, Prin fulgi în care doru-ți plimbi. În sărbători ce sunt departe Și în ștampile-n pașapoarte. Și dorul nostru-i semănat, Prin lumea toată înșirat. Ascuns prin turți și cozonaci Și dorul… Continue reading Dor
Plouă-n frunze îngălbenite, Umezește inimi, case. Dezbracă pomii de veșminte. Totul moare, se descoase. Numai dorul meu tot crește, Se revarsă cald din mine. Ca o pâine ce dospește, Ca un zumzăit de-albine. Grijuliu îmi țese drumuri, Pân' acasă, pân' la mama. Închid ochii - simt parfumuri, Cum miroase-acasă toamna. Anastasia Popescu 8 decembrie 2017
Apă, pietre, dor, speranțe. Inimi bat grăbit și tare. Eu schițez nesiguranțe. Deși-i liniște, mai doare. Strâng în brațe omul mic Și îi spun că va fi bine. Tot ce vreau, ce sper și zic, Mă ia-n brațe și pe mine. Du de-aici, tu val în spumă, Tot ce doare în noi încă. În grămadă… Continue reading Apă, pietre, dor, speranțe
Zbor spre stele lângă tine, Când mă ții de mână tu. Mă dezbrac de gri rutine. Te imprim ca pe-un tatu. Lângă inimă schițez Zâmbetul tău cald, cuminte, Iar pe spate îmi brodez Brațe calde, dulci cuvinte. Tu pe buze-mi desenezi Alte tale buze moi. Eu râd tare, tu pictezi, Cu iubire sâni-mi goi. Lasă-mă… Continue reading Paradis
VULPEA 