Tag: Poezii

Cum cresc mari copiii oare? Din curcubeie și din soare. Tot numără culori prin nori Până seară de cu zori. Cu tălpi pufoase fug prin rouă Și ne-amintesc cu grijă nouă, Ce vesel e să râzi întruna, Ce frumoasă este luna. Când cresc copiii oare mari? O fi când fugi, o fi când sari? Ori… Continue reading Cum cresc copiii oare?

Un nebun pe care-l doare Un nebun neînțeles Ori creează ori el moare. Nu prea are de ales. Un nebun tot râs de lume Că nu e la fel ca toți, Urcă trist încet pe culme Printre tonți și idioți. El își vede în tăcere De nebuna lui povară. El din răni și din durere,… Continue reading Un nebun

Două brațe mama are Ca-n ele copii s-aline Cu blândețe-n lumea mare Poarta prunci, dar și destine Doi ochi blânzi are o mamă Cu ei dulce ea veghează Și chiar de ne este teamă Calea ei ne luminează Doi sâni calzi mai are mama Plini de laptele iubirii Prin ea fără să-și de-a seama Ne… Continue reading Mama două inimi n-are

Aceea nu sunt eu. Cea din mintea ta. E doar o umbră, doar o oglindă. E doar un segment, o latură de-a mea. E doar o mască din toate ce se perindă. Acolo nu sunt eu cea adevărată. Acolo sunt cioburi, fărâmituri. Pe mine ca să mă cunoști vreodată, Trebuie s-aduni toate-aceste frânturi. Eu sunt… Continue reading Asta nu sunt eu

O mamă câte griji adună?  Cât a dormit, ce a mâncat? Apoi pe unde e, de ce nu sună? Acasă e? Că a-nserat. O mamă câte nopți veghează? Tot legănând și alăptând. Apoi în suflet le păstrează Cu dor în ele răscolind. O mamă știe câte stele Răsar pe cer în nopți târzii. Tot despre… Continue reading O mamă câte griji adună?

Noi vrem să fim bătrâni de tineri, Cu fețe reci, mereu grăbiți. De joi și iarăși până vineri, Suntem bătrâni și netrăiți. Noi și copiii nu-i lăsăm Copiii să fie pân' la urmă. De cum se nasc îi modelăm, Comozi să fie pentru turmă. Noi tinerețea n-o simțim, Se pierde undeva pe drum. Noi nu-nvațăm… Continue reading Bătrâni de tineri

Te-am făcut să mă faci să plec, Să mă urăști și apoi să m-alungi. N-am știut cum să trăiesc, să trec, Să mă iert c-aș fi plecat atunci. N-am știut cum să îți spun că pân' aici Ne-a fost drumul pentru amândoi. N-am știut nici pe furiș, cu pași mici Să plec atunci când e… Continue reading Așa e mai ușor

Noaptea stă să cadă peste noi, În cearșafuri șifonate. Uzi și goi. Lumea și planeta astăzi s-au oprit, Când noi n-am respirat. Când noi ne-am iubit. Întoarce perna pe partea rece. Simte pulsul meu ce nu mai descrește. Lasă-mă să te iau în brațe, așa goală. Tu-mi furi cămașa, râzi și ieși afară. Te-am iubit… Continue reading Nebuni și goi

Cer. Cald de vară. Miroase-a liliac. Iarbă crudă. E seara. Se-aude-un chiriac. E lună. Sunt stele. Singuratice sclipesc. E cald, În țara inimii mele. Închid ochii. Strălucesc. Inspir. Iarbă tăiată. Expir amintiri. Zâmbtele, Lacrimi laolaltă. Săruturi. Priviri. Privesc casa. Ea mă iubește. Și eu o iubesc prea mult. E ca o burtă Ce mă crește.… Continue reading Iarbă crudă și liliac

Femeile nasc prin sine vieți Femeile târâie pungi de la pieți. Femeile trag sapa la țară pe soare Și se bronzează cochete la mare. Femeile poarta Swarovski Femeile-l citesc pe Bukowski. Femeile poartă fuste și pantaloni. Femeile caută prinți și bufoni. Femeile au pielea catifelată Sau fața toată brăzdată. Ele iubesc inimi sau buzunare. Au… Continue reading Femeile