blog de Anastasia Popescu
foto: pinterest.com Niciodată nu m-am gândit cât de important este să îți intre părinții în casa în care trăiești. Să vină la tine acasă. Să îi aștepți, să le deschizi ușa, să-i lași să-ți binecuvânteze casa cu prezența lor. Niciodată nu m-am gândit la această binecuvântare până nu am plecat să trăiesc acolo unde părinților… Continue reading Niciodată nu m-am gândit cât de important este să îți intre părinții în casa în care trăiești
harta lui Cosmin Pentru mine existau niște țări ca Franța, Italia, Germania și SUA doar în cărțile de geografie și istorie, care erau situate bla, bla, bla, bla, bla, bla...Pentru copilul meu este o Moldovă în care trăiește bunica și bunelul și o Italie în care trăiește cealaltă bunică. SUA, acolo unde acum e casa… Continue reading #JurnalDeEmigrant. Despre cum am învățat eu geografia și cum o învață copilul meu
Cred că în viața fiecărui om plecat în lumea mare, vine o zi când nu mai înțelegi unde e "acasă". Când am plecat din Moldova am dus mult și tare intens dorul țării mele, casei, fiecărei străzi și frunze. Tot ce a rămas în urmă era atât de cunoscut, atât de "al meu", așa cum… Continue reading #JurnalDeEmigrant (Ep. 7) Unde-i „acasă”?
Ce urmează după durerea despărțirii de țara în care te-ai născut? Începi să vezi partea plină a paharului, să descoperi confortul de-a fi acolo unde ești. Începi să compari cum e în Moldova și cum e în noua ta țară, să faci o listă în capul tău cu „de ce e mai bine aici” și… Continue reading #Jurnal De Emigrant (Ep. 6) Cu mintea și inima pe două continente
„Voi sunteți curajoși, de aceea plecați. Noi nu avem curaj” am auzit eu recent în repetate rânduri. Dați-mi voie să cobor de pe piedestal; eu nu am mai mult curaj decât alții. La început a fost entuziasm, apoi așteptare, apoi a venit momentul să ne pregătim de plecare și m-a inundat frica. O frică enormă,… Continue reading „Voi sunteți curajoși, de aceea plecați. Noi nu avem curaj”
Fluturii îmi umplu stomacul când mă uit în calendar, când mă despart de un lucru drag sau care m-a slujit o vreme bună. Zilele trecute înainte de-a îmi lua rămas bun de la bicicleta mea, am pus mâna pe ea și mi-am amintit cu emoție și căldură cum am cumpărat-o împreună cu mama. După ce-am… Continue reading Pregătiri de plecare cu fluturi în stomac
Mama a apucat drumul străinătății ca mulți alți părinți și copii din țara noastră. În anul 2000 a plecat la muncă în Rusia. Lucra vânzătoare de pește. Prima lună până a luat salariu dormea sub taraba din piață. Nu avea bani de chirie și nici de trăit în vagoane, cum obișnuiau mulți moldoveni. Dădea seara… Continue reading Istoria unei trădătoare
A trecut mai bine de jumătate de an de când nu am mai scris ceva în Jurnalul meu de Emigrant. M-am blocat. Din cauza durerii, a criticii exterioare, dar și a celei lăuntrice mai mult, a nesiguranței. Am încetat să mai scriu în genere pentru că toate aceste luni m-am întrebat de ce fac asta,… Continue reading #Jurnal de Emigrant. (Ep. 5) Când de fapt ți-e dor de tine
Înainte de-a pleca din Moldova n-am citit mai nimic despre emigrare. N-am găsit, dar nici prea tare n-am căutat. Despre emigrarea de părinte nici pe-atât. Dar asta s-a dovedit a fi ce-a mai mare încercare. Scriu acum pentru că simt nevoia, așa mă vindec pe mine, așa sper că îi fac pe alții să simtă… Continue reading #Jurnal de Emigrant. Episodul 4 Cum e să pleci departe cu un copil de mână
Da, aici ești nimeni și asta doare. Oricât m-aș fi mințit eu de acasă că eu pot, că pentru mine asta nu contează, că sunt gata pentru orice, asta doare. Emigrarea lovește la un moment dat drept în orgoliu. Și asta a fost una din provocări pentru mine. Luatul de la zero oricât de romantic… Continue reading #Jurnal de Emigrant. Ep. 3 „Bună ziua, Nimeni!”
VULPEA 