De-ale Vulpii

#DialoguriCuMine Cochilii

Corpurile noastre. Ce sunt ele? Niște haine în care copilărim și apoi ne îndrăgostim. Haine în care ne naștem și murim. Niște aluat pe care îl plămădim. Case ce găzduiesc prunci și inimi. Burți pline de vergeturi și fluturi. Clepsidre ce păstrează bucurii și tristeți, apoi le transformă în râuri care seacă și brăzdează ochii.… Continue reading #DialoguriCuMine Cochilii

De-ale Vulpii

#DialoguriCuMine Foc, apă și stele

E seară, e răcoare, iar eu stau pe malul mării. Bate ușor vântul, lemnele trosnesc în foc, iar valuri se zbuciumă bezmetice. Se trântesc pe nisip, se dau cu capul de stânci. Se auto-pedepsesc. Privesc brațele focului ce se înalță spre cer și scântei ce se topesc în negura nopții. Simt valurile reci ce îmi… Continue reading #DialoguriCuMine Foc, apă și stele

De-ale Vulpii

Treisprezece daruri de la mama

Mama m-a învățat că într-o casă miroase a plăcinte cu bostan, checuri și învârtite. De la mama am îndrăgit să gătesc. Mama mi-a dăruit dragostea față de muncă. De la ea am învățat să muncesc mult și cu pasiune. De la mama am învățat să muncesc și să onorez acest lucru. Mama m-a învățat să… Continue reading Treisprezece daruri de la mama