Lumea asta te va răni de multe ori.
O să plângi, strigi, urăști și ”mori”,
Apoi vei găsi în această cumplită durere
Speranță, șanse, sens și putere.
Poate o să-ți faci inima de piatră…
Topește-o. Mergi mai departe. Iartă.
Lasă trecutul, tu acolo nu mai ești
Fii aici, acum. Zbori. Dă-ți voie să crești.
Așteaptă, ascultă înăuntru și-afară.
Nu-ți fie frică. Tu știi – o să doară.
Acceptă această medalie cu două fațete
Lasă să doară. Aici nu există tablete.
Iar când va trece furtuna din piept,
Ridică-ți ochii. Ține spatele drept.
Privește spre cer, miroase iarba tăiată.
Așa, cu ochii umezi și inima zgâriată.
Râzi și dansează. Plimbă-te prin ploaie
Și las-o să-ți spele inima greoaie.
Sărută-ți copilul înainte de culcare.
Trăiește. Acest război a fost în fiecare.
Și de te-ntrebi de ce să mai stai pe aici,
Eu știu de ce. Pentru plăcerile mici.
Sunt aici pentru oamenii pe care-i iubesc
Chiar dacă ei uneori mă rănesc,
Pentru proaspăta răcoare a dimneții.
Muzică, mâncare. Pentru darul vieții.
Ca să port în mine o nouă viață.
Și momentele când inima se dezgheață.
Pentru săruturile celui mai așteptat el
Și mânuțele mici a celui mai scump băiețel.
Ca să mai pot auzi vocea mamei mele.
Pentru bujori, liliac, trandafiri și lalele.
Ca să ascult cum pisica mea toarce.
Pentru fiecare pâine ce o v-oi coace.
Pentru vin și serile calde de-acasă
Și fiecare om cu care mă simt înțeleasă.
Pentru cerul cu stele și furtuni.
Plăceri, iubire, pasiuni.
Zăpadă, oceane și primăveri.
Pentru gălăgioase și nebune seri.
Pentru cea care pot fi de nu plec
Pentru toate locurile ce le aleg.
Eu știu, o să doară încă de multe ori.
Nu doare cu siguranță doar atunci când mori.
26 iunie 2019
VULPEA 