Poezii

Rădăcini

Oameni fără rădicini. 
Le-au uscat printre străini.
Ca un pom într-un ghiveci,
Te sădești atunci când pleci.

Tai cu greu ce-a tot crescut,
Ce-a-nflorit și ce-a născut.
Rupi, usuci și lași să doară.
Crezi, e calea cea ușoară.

Dar copacii nu prea cresc,
Fără radicini – pieresc.
Fără de pământul care,
L-au iubit și acuma-i doare.

Ți-ai rosti cu dor cuvântul,
Unde-i mama și pământul. 
Unde împletite sunt,
Rădăcinile de ciunt.

Taie-n patru glia dulce.
Să nu doară, să nu-ncurce.
Să crești frunze mari, bogate,
Tu prin patrii surogate.

Iar în noapte dezvelește
Și le plânge, oblojește.
Cioturi pline de pământ,
Cu al mamei sfânt cuvânt.

………………………………

În a lor pădure verde,
Se-ntelege și se vede;
Că tu stai într-un ghiveci,
Nici nu vii și nici nu pleci.

Anastasia Popescu
18 decembrie 2018

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s