Pentru mine existau niște țări ca Franța, Italia, Germania și SUA doar în cărțile de geografie și istorie, care erau situate bla, bla, bla, bla, bla, bla…
Pentru copilul meu este o Moldovă în care trăiește bunica și bunelul și o Italie în care trăiește cealaltă bunică. SUA, acolo unde acum e casa noastră. Marea Britanie – acolo trăiește mătușa Veronica. Franța unde trăiește Ovidiu și Germania unde acum e casa lui Luca deja de câteva luni.
O fi învățând copiii așa mai ușor geografia pentru că o țară sau alta nu e pur și simplu o pată abstractă pe hartă, ci un loc unde se află cineva care ți-e drag. De exemplu în numai 9 luni de la ultima noastră revenire în Moldova, Cosmin nu a mai regăsit 2 prieteni dragi acolo, pentru că au plecat. Să învețe geografie pe viu.
Cosmin mă tot întreabă unde e o țară sau alta și o colorează, ca să știe unde să se uite pe hartă când îi e dor de cineva. Și harta noastră se tot umple de culori. Rând pe rând, umplem lumea de dor și de oameni pe care ne-am dori să-i avem aproape, mult mai aproape decât acolo, undeva pe hartă.
Eu am aflat de alte țări pe la 7 ani, când mama a plecat în Rusia. Apoi în Italia. Și am urât Italia asta din toată inima mea, pentru că mi-a furat-o pe mama. Acum ce țară să urăsc? Care dintre ele? Decât cea din care toți fug. Decât cea din care oamenii se simt alungați.
Nu mai am loc în mine pentru ură. Dar durerea cred că nu va pleca niciodată de pe harta inimii mele, din punctul unde se află țara oamenilor dragi.
Dacă ar fi să-mi colorez și eu o hartă, pe lângă Moldova, SUA, Marea Britanie, Italia, Franța, și Germania lui Cosmin, aș mai colora Spania, Elveția, Irlanda, Olanda, România, Rusia. În colo au plecat în ultimii 3-4 ani o mulțime de oameni din familie, din cercul de prieteni sau din cel profesional. Ca să nu mai spun că practic jumătate din grupa de la facultate suntem în SUA. Râdeam într-o zi că ne-ar fi mai simplu să organizăm aici întâlnirea cu absolvenții, decât acasă.
În luna februarie am fost în Moldova. Cosmin a doua zi, bucuros mi-a spus:
– Hai să mergem la Luca, să mă joc cu el.
I-am spus că Luca nu mai trăiește în același bloc cu noi.
– Dar unde-i , mami? Are altă casă?
– Da. În Germania.
– Dar Germania e departe?
– Da, e o altă țară.
– Sunt foarte trist și supărat că Luca a plecat, am vrut să mă joc cu el.
Când am revenit în SUA, s-a dus la harta de pe peretele din camera lui, m-a chemat și mi-a spus:
– Mami, arată-mi unde-i Luca. Unde-i Germania? Să o colorez ca să știu cât e de departe.
„Mami, Moldova e așa de mică”, mi-a mai zis Cosmin într-o zi. Da, așa este. Și se face tot mai mică și mai mică în fiecare zi.
VULPEA
VULPEA 