Am înțeles că viața asta e un șir continuu de schimbări. Spre bine sau spre mai puțin bine (ori mai greu de dus în spate). Că trebuie să dai din coate orice-ar fi pentru că niciodată nu știi cât timp ai. Doare? Fă-ți din durere motivație, resursă, scop. Fii lângă alții pe care-i doare, scrie despre cum doare, caută să scapi de durere sau să te împaci cu ea. În toate este ascuns un sens și un scop. Toate te duc spre tine.
Nimeni nu primește nici un fel de asigurări odată cu biletul de venire pe lume. Fără instrucțiuni, fără îndrumări. Doar da-i cu capul, vezi că doare și înțelegi să nu mai dai iar sau să dai. Dreptate nu-i. Sau noi suntem prea mici să o vedem. Dacă mănânci sănătos și faci sport asta nu înseamnă că n-o să faci cancer sau că n-o să te calce o mașină mâine sau azi sau peste 10 ani. Dacă ai băut toată sarcina vitamine, ai alăptat și ai dormit într-un pat cu copilul asta nu înseamnă neapărat că va fi sănătos, că te va iubi și că nu va muri și el într-o zi. Mult prea devreme.
Nu există o schemă după care să facem corect, să creștem copii corect, să trăim corect. Totul e mult pra întortocheat și depinde de o mulțime de factori, iar uneori factorul decisiv este „așa s-a întâmplat” pentru că altă explicație nu există.
Azi e azi! Azi nu se va mai repeta niciodată. Absolut niciodată. Mâine va fi ca azi, dar altfel. Tu vei fi cu o zi mai îmbătrânită, iar copilul tău cu o zi mai mare. Visul tău cu o zi mai departe de tine. Sau mai aproape.
N-avem timp. N-avem garanții. N-avem pârghii sigure de-a fi, de-a face, de-a avea ce ne trebuie. Nu-i! Improvizează! Dă din coate. Orice-ar fi. Alt drum nu-i.
VULPEA 