Scrisoare către mine mama unui nou-născut

Aș fi vrut sa-mi spun câteva lucruri esențiale, pe care probabil dacă le-aș fi știut totul decurgea mai simplu decât a decurs.

1. Acum cât ești gravidă, citește și informează-te cât mai mult despre etapele fizice și cel mai important psihologice de dezvoltare a unui copil. Caută informație despre necesitățile de bază ale unui copil, fii informată din o sursă sigură, una care prezintă argumente. E bine să citești și despre sarcină și naștere, dar lucrurile astea se produc de la sine și nu le prea poți influența, așa că prea mult să te axezi pe ele nu-și are rostul.

2. Dacă îți dorești foarte mult să vezi copilul imediat după naștere, să profiți de contactul piele la piele cu bebe, să îl atașezi imediat la sân, spune-i toate aceste lucruri medicului cu care urmează să naști. În caz contrar așteptările tale pot fi departe de realitate despre cum va arăta ziua cea mare. Menționează ceea ce e foarte important pentru tine neapărat.

3. Oricâte cărți și articole o să citești, oricâte workshop-uri și seminare o să vizitezi, oricâți copii străini o să dădăcești în perioada sarcinii, oricum nu ai cum să fii pregătită 100% pentru ceea ce ți se întâmplă.

4. Cuvântul cheie al primului an de viață alături de un bebeluș este – SCHIMBARE. Totul se află într-o continuă schimbare, cu cât bebe e mai mic cu atât tempourile schimbării sunt mai rapide. Parcă, parcă ai înțeles ce se întâmplă, parcă te-ai adaptat, informat, ai găsit soluții și strategii și „poc!” lucrurile se schimbă. Un copil te scoate mereu din zona ta de confort, chiar dacă tocmai ai intrat în ea; te face să te adaptezi rapid și eficient.

5. Nu e nevoie să speli pe jos de 6-8 ori pe zi! Dragă Anastasia, mamă a lui Cosmin nou-născut, chiar nu e nevoie să faci chestia asta. Serios! Nici pe săptămână nu e nevoie s speli atât de des pe jos. Culcă-te mai bine lângă copilul tău și dormi, el nu are nevoie de un mediu steril, însă are nevoie de o mamă odihnită.

6. Co-sleeping-ul poate fi marea salvare. La început Cosmin a dormit în pătuțul său, care era la un pas distanță de dormitorul nostru. Ăsta era un adevărat chin pentru mine. De 8-10 ori pe noapte mă ridicam din pat, îl alăptăm, așteptam să adoarmă, îl puneam în pătuc, de cele mai multe ori se trezea și o luam de la capăt. Dormitul împreună ne-a adus un somn mai liniștit tuturor. Chiar și acum îi ofer sânul, papă, se întoarce cu spatele la mine și dormim mai departe.

7. NU FI ATÂT DE PANICOASĂ ȘI STRESATĂ! Te rog frumos, nu fi! E cea mai mare greșeală pe care o faci! Debarasează-te de mitul mamei perfecte, nu ai cum să fii perfectă, nu ai cum să faci lucrurile perfect și nici nu trebuie. Ești om, viu cu bune și rele și așa trebuie să te cunoască copilul tău! Poți și trebuie să lucrezi asupra ta ca să fii o mamă bună, dar nu una perfectă. Fii o mamă bună!

8. Copiii au necesitatea fiziologică și psihologică să fie ținuți în brațe, așa ei se simt protejați, în siguranță, îți aud bătăile inimii, respirația, îți simt mirosul și se simt bine pentru că tu – lumea lui  ești alături și deci totul e bine. Vor fi perioade când o să ai senzația că îți cad mâinile, că nu mai poți… Caută-ți o poziție comodă și ține-ți copilul în brațe, lasă-l să doarmă în brațele tale. Va veni ziua (după 1 an de zile) când o să fugi după fiul tău ca să îl strângi în brațe și de prea puține ori îți va reuși. Caută-ți o poziție comodă și savurează, o să duci dorul acestei perioade. Nu, el nu te manipulează! El are NEVOIE de tine. Copilul tău vrea să se simtă iubit și protejat, el nu e monstru care a venit pe lume ca să-ți distrugă viața și te manipulează nesimțit. Scapă de ideea asta o dată și pentru totdeauna!

9. Slingrul o să fie marea ta descoperire. Un sling e o mare salvare pentru o mamă, mai ales începând de la vârsta de aproximativ 3 luni când bebe vrea aproape mereu numai în brațe. În acest caz un sistem de purtare îi asigură copilului confortul și necesitatea de a fi lipit de mama sa, dar și mama are două mâini libere cu care poate face câte ceva prin casă. Plus la toate un sling îți readuce libertatea deplasării. Cu un cărucior e foarte dificil să te deplasezi mai ales la noi, în situația în care nu există rampe de acces peste tot, drumurile sunt sparte, iar transportul neadaptat, un sling e o mare mare ușurință în acest caz. E mult mai ușor și simplu să cari un copil în sling decât în brațe, plus îți poți alăpta copilul destul de discret în el și tot acolo bebeii adoră să doarmă. Un sistem de purtare, care neapărat trebuie să fie ergonomic, este o investiție mai bună și pentru o durată mai mare decât un cărucior.

10. Primul an din viața copilului tău este cu adevărat unul dificil. După un an lucrurile se simplifică în sensul fizic, dar se complică în cel emoțional. Totuși cu multă imformație, dragoste, empatie, respect, argumente, explicații o să reușești să faci față lucrurilor. Pentru că na, n-ai încotro! 🙂

11. Dă-l încolo de perfecționizm! Da, e greu, e foarte greu să înveți să nu te mai irite orice fărâmitură și fir de praf, dar învață-te să convețuiești cu dezordinea, măcar parțială, altfel riști să te închizi într-un cerc vicios în care să tot faci ordine ziua întreagă, să privezi copilul tău de timp petrecut cu el și să adopți o stare enervată. O opțiune ar fi să strângi lucrurile de prin casă seara, atunci când bebe doarme.

12. Treburile casnice așteaptă. Pe la 3-4 luni o să începi să scrii pe forumuri pentru mame „bebe vrea numai în brațe, doarme numai cu mine sau pe mine, altfel se trezește, nu pot face nimic; ajutor, ce să fac?”. Ce să faci? Să înțelegi că treburile casnice nu mai sunt o prioritate acum, ci bebe e pe planul întâi. El are nevoie de tine ACUM, el e mic acum și are nevoie de grija, atenția și afecțiunea ta. E greu, e solicitant, e obositor, te simți legată de copil, însă vestea bună e că trece această perioadă.

13. Copii au nevoie să plângă, nu trebuie să te simți o mamă rea dacă bebe plânge și dacă nu îți reușește uneori imediat să-l liniștești. I-al în brațe, vorbește-i, validează-i emoțiile, spune-i ce se întâmplă cu el, spune-i că îi ești alături și că îți pare rău că se simte prost, oferă-i sânul spre consolare. Cu cât bebe va fi mai mare, cu atât va plânge mai mult. Aceasta e o metodă de-ași exprima emoțiile, de-a scăpa de încărcătura emoțională negativă, de-ași exprima o nemulțumire. Nu-i ignora plânsul, ajută-l să iasă din starea dată, arată-i prezența, implicarea și suportul tău, dar nu îi spune „nu mai plânge”, copilul tău are dreptul să resimtă și sentimente negative, ele nu trebuiesc inhibate.

14. Nu intra în competiția de-a mama perfectă. Nu te întrece cu alte mame în cine reușește prima să-l pună la oală, al cui bebe mănâncă mai mult, al cui face primii pași. Lasă copilul să se dezvolte în propriul ritm.

15. Nu căuta defecte în propriul tău copil. Copilul tău e perfect așa cum este. Nu-i spune NICIODATĂ, dar absolut niciodată că nu e bun așa cum e el, nu-l compara cu alți copii, ție tot nu ți-ar plăcea să fii comparată.

16. Tu ai nevoie de odihnă și de timp petrecut fără bebe. Asta e absolut vital. Ai nevoie de acest timp mai ales în perioadele dificile de colici, de erupții dentare, puseuri de creștere ș.a.m.d. Ieși afară măcar pentru 15 minute, ia o gură de aer, liniștește-te și revină la copilul tău.

17. Nu-ți îmbodoli copilul. Îmbracă-l exact cum te îmbraci și tu, nu-l supraîncălzi. Îmbracă-l mai bine prea subțire decât prea gros. Nu-ți fie frică de curent. Deschide geamurile larg în casă, toate, așa cum ți-a plăcut din totdeauna. Copilul tău nu va păți nimic.

18. Tratează-ți copilul ca pe egalul tău. Nu lupta cu el, nu încerca să-i demonstrezi că tu ești autoritatea și adevărul absolut. Pentru că nu ești. Înveți de rând cu el. Iubește-l, explică-i, cereți scuze de la el, ascultă-l, fă compromisuri, ocrotește-l, dar nu lupta cu el!

19. Tu ești mama copilului tău! Tu împreună cu tatăl copilului ai dreptul exclusiv de-a lua decizii legate de bebeluș. Nu mama, nu soacra, nu vecina, nu cumetra. Pentru că tu și doar tu îi porți răspunderea, nimeni altcineva. Învață să spui STOP, oamenilor care întrec limitele în oferirea de sfaturi. Învață să stabilești până unde poate călca în intimitatea ta, a familiei tale și a copilului tău, cel care se oferă întrebat sau nu să te ajute. Tu stabilești limitele!

20. Tu ești o mamă bună, nu îndrăzni NICIODATĂ să te îndoiești de asta! Chiar și atunci când greșești, greșești ca o mamă bună.