Plouă-n frunze îngălbenite,
Umezește inimi, case.
Dezbracă pomii de veșminte.
Totul moare, se descoase.
Numai dorul meu tot crește,
Se revarsă cald din mine.
Ca o pâine ce dospește,
Ca un zumzăit de-albine.
Grijuliu îmi țese drumuri,
Pân’ acasă, pân’ la mama.
Închid ochii – simt parfumuri,
Cum miroase-acasă toamna.
Anastasia Popescu
8 decembrie 2017
VULPEA 