Poezii

Apă, pietre, dor, speranțe

36291206_1887241657988694_6572476874113417216_n
Apă, pietre, dor, speranțe.
Inimi bat grăbit și tare.
Eu schițez nesiguranțe.
Deși-i liniște, mai doare.
Strâng în brațe omul mic
Și îi spun că va fi bine.
Tot ce vreau, ce sper și zic,
Mă ia-n brațe și pe mine.
Du de-aici, tu val în spumă,
Tot ce doare în noi încă.
În grămadă le adună
Și le spală, le mănâncă.
Tu pământ pe ce pășesc,
Ne primește, ne cuprinde.
Vreau să-nvaț să te iubesc,
Și de vechi a mă desprinde.
21 septembrie 2017
Anastasia Popescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s