14 reguli pentru mama din mine

Încă nu am copii, dar planific peste câțiva ani să devin mămică. Pentru mine maternitatea e o chestie ce implică multă, multă, dar multă responsabilitate. Tocmai din acest motiv, cum îi șade bine unei jurnaliste adevărate 🙂 , prefer să mă documentez înainte de a merge în teren, fie și atunci când e vorba de tărâmurile parentale. 

Consider că un viitor părinte trebuie să cunoască măcar elementarul din psihologia copilului, că trebuie să citească și să se informeze. O să spuneți poate că cel mai important este să îți iubești copilul și că nu ai nevoie de manuale și „instrucțiuni de utilizare”, că nu cumperi o jucărie, ci aduci pe lume un copil. Sunt de acord, dar dragostea fără margini uneori poate fi dăunătoare unui copil și viitorului acestuia, tocmai de aceea prefer mai întâi să învăț câte ceva despre creșterea unui omuleț, înainte de-al aduce pe lume. Ăsta chiar nu e cazul în care îți poți permite luxul de-a învăța din greșeli.

Până la această etapă de documentare și observație de relații copii-părinți, am stabilit câteva reguli pentru mine în ceea ce ține de viitoare mea relație cu viitorul meu copil.

1. Copilul e o personalitate, nu o proprietate a părinților. Tu îl aduci pe lume, îl ajuți să o cunoască și îl lași să-și trăiască viața. Nu îi scoți ochii că l-ai născut și îi faci isterici că nu a venit săptămâna aceasta pe la tine. Tu ai ales să-l naști, decizia ți-a aparținut. Dacă l-ai educat bine, nu o să-i ai ce reproșa și fii mai înțelegătoare, poate chiar nu a putut să vină ieri pe la tine. Chiar și în perioada în care îi faci cunoștință cu lumea, îl înveți ce e bine și ce nu, acesta este un om și trebuie respectat, exact așa cum aștepți tu să fii respectată.

2. Fii pentru copilul tău cel mai bun prieten, nu tiranul de care se teme sau mama care îl sâcâie. Așa m-a învățat mama și așa pentru mine e normal, ea a discutat mereu cu mine ca și cu un om matur și relația noastră a fost mereu plină de prietenie. Nu îți fă copilul să se simtă inferior, vorbește cu el de la egal la egal, așa cum vrei să vorbească el cu tine, când tu vei deveni inferioară din cauza vârstei, statutului  social și a venitului. Roata vieții se-nvârtește, nu uita.

3. Oferă-i copilului tău educație! Nu e suficient să-l îmbraci, să îi dai de mâncare, să-i asiguri o școală bună și frecvența la o secție sportivă. Copii explorează lumea, sunt însetați să o cunoască, explică-i cum stau lucrurile, spune-i DE CE nu e bine ceea ce a făcut. Nu-l amenința cu bătaia, spune-i că te doare că a procedat urât. Frica e cel mai prost aliat într-o relație, chiar și în cea copil-părinte.

4. Ocupă-te de copilul tău, investește în el. Pentru tine, un om matur, e un lucru mărunt să arăți de 10 ori pe zi cum se scrie cifra 1 sau litera A, dar pentru el e un efort colosal, ajută-l, laudă-l pentru succese. Singur nu va învăța nimic, tu ești cel mai important dascăl din viața lui. Citește-i povești seara, învață cu el poezii.

5. Nu-l certa pentru nimicuri de genul spartul paharelor. Nu țipa la el pentru un lucru atât de mărunt, pahare se mai vând cu miile, copii și o psihică de copil netraumată, nu! Roagă-l să fie mai atent, atât.

6. Fii insistent. Dacă ai anumite cerințe față de copilul tău, insistă asupra lor, nu le cere azi și mâine nu, dacă vezi că nu reacționează, nu e motiv să renunți. Respectă-ți în primul rând tu cuvântul dacă vrei el să ți-l respecte.

7. Explică-i, răspunde-i la întrebări. Cui oare să mai adreseze întrebări dacă nu ție, părintelui? Cine oare îi va răspunde cu mai multă grijă, dacă nu tu, părintele? Ignoră oboseala și indispunerea, oferă-i atenție, vorbește cu copilul tău. Ce poate fi mai important decât el?

8. Învață-l că pentru toate în viață trebuie să muncească și să plătească. Asta nu înseamnă să-l pui la muncă grea, ci atunci când își dorește ceva, trebuie să știe că trebuie să merite acel lucru, să muncească pentru el. Spre exemplu să facă ordine în camera lui.

9. Nu-l hrăni cu povești. Nu-i spune că a fost găsit în varză și nici că tati pleacă în altă țară să lucreze, mascând un divorț. Cu metode corespunzătoare vârstei lui, explică-i cum stau lucrurile în viață. Nu-i pune ochelari roz pe ochi, ca atunci când o să-i cadă să fie un om pierdut. Ajută-l să înțeleagă cum funcționează lumea asta, care de cele mai multe ori e plină de nedreptăți, riscuri și primejdii.

10. Nu-l speria cu lupi și balauri. Îl traumezi așa. Nu-i mai spune că vine lupul și să nu iasă în coridor. Spune-i că e frig acolo și o să răcească. Dacă e prea mic să înțeleagă, încuie ușa aia, dar nu-l mai speria cu ceea ce nu e adevărat, nu-l minți. O să ajungă mare și tot o să aibă frică de coridoare, involuntar.

11. Nu te lăsa șantajată. Dacă ai spus nu, nu să rămână. Plângă la podea cât o vrea, o să vadă că nu reacționezi, o să știe că asta nu funcționează și nu o să mai facă așa ceva. În caz contrar o să te trezești cu o alintătură care face isterici ori de câte ori vede o bomboană.

12. E evident că pentru fiecare părinte copilul său e cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai… Totuși încearcă să recunoști că are dificultăți de vorbire sau stopări în dezvoltare. Ajută-l cât nu e târziu. Apelează la specialiști dacă nu te descurci de una singură.

13. Copilul tău e oglinda ta. Dacă e neascultător, alintat sau nu mai știu cum, e vina ta. Tu-l zidești ca personalitate. Privește-l și întreabă-te ce nu faci corect, nu-l acuza pe el.

14. Iubește-l și nu ezita să-i arăți dragostea ta, spune-i că-l iubești și că e un copil minunat, dacă așa vrei cu adevărat să fie. Învață-l să iubească.

Știu că e ușor de dat sfaturi, dar uneori „un spectator din sală” vede mai bine ce se petrece decât „actorul din scenă”. O știu și pe asta cu „nu zic hop, până nu ai sărit”. Până la urmă nu îi acuz pe cei care fac altfel decât cred eu că trebuie să facă, mă voi acuza pe mine, dacă nu voi face așa.