Cărțile Vulpii

„Mami, tati, mă auziți?” de Jacques Salome

13501556_1130611633651704_2983832268113667486_n

Copiii voștri nu sunt

copiii voștri.
Sunt fii și fiicele chemării
vieții la viață.
Vin prin voi, dar nu din voi.
Și chiar dacă sunt alături
de voi, nu vă aparțin. 
Puteți să le dăruiți 
dragostea, dar
nu și gândurile voastre.
Căci ei au propriile lor gânduri.
Khalil Gibran

Așa începe cartea „Mami, tati, mă auziți?”. Am citit aceste rânduri și am înțeles că am ales cartea potrivită. E una din puținele cărți ce m-a cucerit fără rezerve din prima pagină citită. E o carte despre limbajele non-verbale ale copiilor noștri și ale copiilor din noi. Autorul vine să ne vorbească despre ce ne spun copiii dincolo de cuvinte. Jacques Salome este convins că limbajele non-verbale, mai cu seamă gestica, transpunerea în act, ritualurile, somatizările și simbolizările comunică trăiri și traume atât de puternice în cât nu pot fi exprimate prin cuvinte.

Este o carte scrisă de un psihosociolog și deși nu e prima carte citită de mine ieșită de sub mâna unui psiholog, mărturisesc că aceasta are într-un limbaj mai sofisticat pentru omul de rând nevizat în psihologie. O să întâlniți în ea mulți termeni care probabil o să vă nedumerească, dar cu o simplă căutare pe google situația poate fi rezolvată și asigur că se merită acest efort, deoarece cartea aceasta vă poate ajuta în multe feluri.

Citind-o puteți avea revelații despre propriile traume din copilărie, dar și puteți găsi răspunsul de ce copilul dumneavoastră are un comportament anume, cum ar fi: se urinează noaptea în pat de ani buni, are constipații care nu pot fi tratate cu nimic, lovește și mușcă sau alte comportamente mai mult sau mai puțin deranjeante și grave pe care le manifestă uneori copiii.

Psihologia susține că orice boală are la baza sa factorul psihologic – somatizarea. Ce este aceasta? Somatizarea este sentimentul tradus în boală sau este despre cum trăirile emoționale și traumele psihologice se manifestă la nivelul corpului nostru. Același lucru îl susține și autorul de față. Și eu sunt total deacord cu această teorie pentru că trăirile noastre emoționale nu există undeva aparte de corpul nostru, ele sunt un tot întreg. Mai ales după ce am reușit datorită acestei cărți să îmi „tratez” fiul de contipații severe care nu mai treceau cu nimic.

E o carte bună și în sensul că o să descoperiți în ea multe exemple din viața reală povestite de părinți sau adulți fără copii. Probabil o să vă regăsiți în unele dintre ele. Tot aici o să realizați (o dată în plus) cât de importantă este vindecarea acelor răni emoționale și psihologice pe care le purtăm uneori zeci de ani în noi; cât de eliberatoare și crucială este această vindecare; și cât de important este să ne susținem copii, să le fim alături și să-i ajutăm să se clarifice, să înțeleagă, să accepte și să depășească situațiile dificile din viața lor.

E o carte ce merită citită de cei care se pegătesc să devină părinți, de cei care deja dețin acest rol și de cei care au fost cândva copii.

LECTURI PLĂCUTE ȘI UTILE!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s