Poezii

Nebuni și goi

capture-20170616-170427.png

Noaptea stă să cadă peste noi,
În cearșafuri șifonate. Uzi și goi.
Lumea și planeta astăzi s-au oprit,
Când noi n-am respirat. Când noi ne-am iubit.
Întoarce perna pe partea rece.
Simte pulsul meu ce nu mai descrește.
Lasă-mă să te iau în brațe, așa goală.
Tu-mi furi cămașa, râzi și ieși afară.
Te-am iubit din clipa când te-am văzut.
Tu frumoasă-fermecată. Eu neîncrezut.
Tu cu zâmbetul tău moale m-ai cuprins
Și așa tu orice frică mi-ai învins.
N-am crezut că într-o zi vom fi în doi,
Că există-o filă-n viață și pentru noi.
Tu-ai știut întotdeauna și râdeai
Și cu râsul tău cald mă fermecai.
Astăzi lumea toată-i pentru noi.
Așa veseli, tineri, uzi și goi.
Sunt ale tale comete și stele,
Când fierbinte te lași în brațele mele.
Lasă aerul rece casa să inunde,
Să alinte și usuce cearșafurile ude.
Să ne facă piele rece la-amândoi
Și să ne cuprindem, așa nebuni și goi.
10 mai 2017 
Anastasia Popescu

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s