Într-o zi o să stau acolo.
Acolo în visul meu.
Vis ce va fi realitate.
Într-o zi o să privesc în urmă,
O să-mi cuprind trecutul
Și o să-i mulțumesc.
Într-o zi o să rup un fir de iarbă verde
Din ograda casei mele
Și o să îl sărut.
Într-o zi o să deschid geamul.
Geamul iubirilor și al iertării
Și aerul proaspăt îmi va inunda casa.
Într-o zi o să privesc doi ochi.
Ochi recunoscători.
În oglindă.
Într-o zi o să-mi beau ceaiul
În fotoliul meu moale,
De vorbă cu mine.
Într-o zi o să știu
Că am trăit ce am visat,
Pentru că am iubit si am crezut.
Într-o zi.
Mâine.
Sau poate chiar azi.
9.12.2016
Anastasia Popescu
VULPEA 