Noi vrem să fim bătrâni de tineri,
Cu fețe reci, mereu grăbiți.
De joi și iarăși până vineri,
Suntem bătrâni și netrăiți.
Noi și copiii nu-i lăsăm
Copiii să fie pân’ la urmă.
De cum se nasc îi modelăm,
Comozi să fie pentru turmă.
Noi tinerețea n-o simțim,
Se pierde undeva pe drum.
Noi nu-nvațăm cum să trăim
Mereu aici, mereu acum.
Noi trecem triști pe lângă flori
Și nici nu știm să savurăm.
Un soare, un vânt, mii de culori
Suntem bătrâni. Nu observăm.
Noi nu alegem să trăim.
Suntem morminte mișcătoare.
Noi nu vedem, simțim, zâmbim,
Nu observăm măcar o floare.
Anastasia Popescu
12 aprilie 2017
VULPEA 