Poezii

Asta nu sunt eu

16b71511bcf1f2513ab621c189edf880

Aceea nu sunt eu. Cea din mintea ta.
E doar o umbră, doar o oglindă.
E doar un segment, o latură de-a mea.
E doar o mască din toate ce se perindă.
Acolo nu sunt eu cea adevărată.
Acolo sunt cioburi, fărâmituri.
Pe mine ca să mă cunoști vreodată,
Trebuie s-aduni toate-aceste frânturi.
Eu sunt acolo și de mine ascunsă.
Aștept să accept că mă poate durea.
Să scot sulița din inima străpunsă
Și să tămăduiesc rana ce va curgea.
Să las cicatricea încet să se cojească,
Să danteleze tandru inima-n gherghef.
S-o-ngrijesc, iar apoi s-o-nvăț să iubească
Și de-i abate, să și plângă cât are chef.
În dantele și cioburi ce spre soare luminează,
Undeva pe la mijloc poți să mă găsești.
Undeva printre lacrimi și pietre veghează
O ea, ce poți îndrăzni s-o iubești.
Tu încearcă, nu-ți fie frică.
Ea te-alungă, ea te gonește.
Însă doar așa, la o adică,
Îți poate spune că și ea te iubește.
9 iulie 2017
Anastasia Popescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s