Te-am făcut să mă faci să plec,
Să mă urăști și apoi să m-alungi.
N-am știut cum să trăiesc, să trec,
Să mă iert c-aș fi plecat atunci.
N-am știut cum să îți spun că pân’ aici
Ne-a fost drumul pentru amândoi.
N-am știut nici pe furiș, cu pași mici
Să plec atunci când e noaptea în toi.
Nu am vrut să fiu eu vinovată
Pentru că totul s-a sfârșit.
Știi, dacă n-am fi fost mamă și tată,
N-ar fi fost atât de cumplit.
Te-am făcut vinovat însă pe tine.
Te-am făcut să mă faci să doară.
Așa mi-a fost ușor și mai bine.
Așa a început totul să moară.
Dar știi, vinovați nu există,
Ci doar oamenii ce nu se mai iubesc.
Și există oameni care insistă
Să mimeze continuu și așa și trăiesc.
Hai, să nu mai mimăm fericire,
Să ne luăm unul de altul înapoi.
Nu știu de mai există iubire
Și un drum pentru amândoi.
Hai să nu căutăm căi ușoare.
Să părăsim banca de acuzați.
Să plece cel pe care-l doare
Și să nu mai căutăm vinovați.
Eu te fac să îmi dai motive,
Că nu mă mai meriți acum.
Dar de fapt nu e treaba în tine,
E vorba de mine. E treaba în drum.
25 mai 2017
Anastasia Popescu
VULPEA 