Poezii

Zâmbete din raze de lună

1779248_649930601738350_612531904_n.jpg

Eu mi-am pus sub pernă luna
Am cuprins-o și i-am spus,
Că cum ea e numai una,
Strălucește colo sus,
Tot așa îs una eu
În această lume mică.
Strălucesc la geamul meu
În universu-mi de furnică.
Eu îs ca un fir de praf.
Ea măreață sus străluce.
Curge raze pe cearșaf,
Lasă urme și se duce.

Eu rămân în lumea mea
La fereastra ei fidelă.
Ea e sus o mândră stea,
Cu ochi galbeni de dantelă.
Cine-s eu în a ei lume?
Doar o gâză muritoare.
Fără chip și fără nume.
O stafie trecătoare.
Strig la ea, o ameninț
Și îi spun că am un chip.
Ea din friguri reci- fierbinți,
Schițează doar un singur crip.
Cine-s eu, o strigătoare,
De aici de pe Pământ?
Pentr-o stea nemuritoare,
Pentr-un cosmic zăcământ?
Privesc razele de astră
Așternute pe cearșaf.
Eu în rochie albastră
Le îmbib în mâini de praf.
Le duc repede la față,
Desenez și un surâs.
Doar ea rece-așa de gheață,
Știe câte i s-au plâns.
Doar ea tristă și pustie,
Știe câte și-au pictat.
Zâmbete cu măiestrie,
După ce au lăcrimat.
10 februarie 2014
Anastasia Popescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s