
Unde ai fost ieri, când te strigam?
Azi mi-ai venit când nu te mai văd ochii.
Unde erai ieri când la pământ mă târam?
Vii azi când defilez în pompoase rochii.
Ieri nu figuram prin interesele tale.
Azi sunt prima dintre importanțe.
Ți-e dor de mine în moduri brutale.
Dar când eram în infame ambianțe?
Șterge-ți machiajul de ieftin actor,
Nu mă mai dor istoriile de doi bani.
Azi în viața mea, eu îmi sunt regizor.
Pleacă! Au trecut mult prea mulți ani.
Închide ușa! Miroase a ratare.
Nu îngenunchea. Nu merită, zău.
Scutește-mă de lacrimi, de acuzare…
Tu nu m-ai crezut. De ce s-o fac eu?
Ai venit când nimic nu mai coști.
Dar te rog, din viața mea dispari.
E vina ta că nu mă mai recunoști.
Te-am rugat. Acum urlu să te cari!
Mi-e silă! Ești absolut lipsit de demnitate.
Și dacă ai avut-o vreodată nici nu mai știu
Sentimente-mi sunt absolut necenzurate.
Trebuia să vii ieri, azi e mult prea târziu.
20 noiembrie 2013
Anastasia Popescu