Ţi-am dăruit un coş de frunze,
Ţi-am dăruit chiar toamna mea.
O inimă frântă, fierbinţile buze
Şi-o seară ce nu o vei uita.
Ţi-am dat vântul cu-aromă de fum
Şi recile nopţi din octombrie al meu.
Un presurat cu frunze drum
Şi visele mele drept mare trofeu.
Ţi-am adus în dar ieri dimineaţă
Dorul meu nebun şi inocent.
Prin recele abur de gânduri şi ceaţă
Te simt aproape deşi eşti absent.
Ţi-am dăruit o toamnă-aurie,
Un cer noros şi plin de ploi.
Dar tu ce o să-mi dărui mie?
Confuza noţiune a cuvântului “noi”.
13 octombrie 2013
Anastasia Popescu
VULPEA 