Aștern iubire pe pleoapele tale când te adorm.
Astern iubire pe chipul tău când te cuprind în somn.
Am așternut iubire în tine când te-am creat.
Am semănat iubire în tine când prima oară te-am îmbrățișat.
Am sădit fir de iubire zi de zi cât te-am crescut.
Am sădit speranță în tine când te-am născut.
Compasiune în tine am pus când plângeai
Și fericirea-n tine a născut atunci când râdeai.
Am pus încredere în sufletul tău luminos
Și putere în brațe, cu ele să culegi din viață ce-i mai frumos.
Lumină însă nu am sădit, cu ea te-ai născut!
Lumina din tine iți va fi casă și scut.
Lumina din sufletul tău te va călăuzi,
Cu ea să mergi spre tine în noaptea și zi.
Cu ea să cauți tot ce în tine am sădit,
Îți văd făclia din suflet de fie ce dată când ai zâmbit.
Lumina asta din tine, să știi, în viață îți este far.
Ori de câte ori ajungi departe, spre tine te va întoarce iar.
Lumina asta care mereu m-a uimit,
M-a ridicat de jos și m-a făcut să mă caut grăbit.
Am sădit în tine iubire, de fie ce dată când am respirat,
Din prima clipă din care eu te-am așteptat.
Am sădit în tine speranță și putere.
Dar lumina ai sădit în mine tu. Oare ce mai pot cere?
13 ianuarie 2017
Anastasia Popescu
VULPEA 