Dormi copilă liniștită,
Mama dulce te veghează.
Căci deși e obosită,
Blând ea părul îți așează
Dormi în pace lângă mama,
Ea te va privi duios.
Fără să își mai dea seama,
Cum fuge timpul nemilos.
Luminează casa toată
Cu somnu-ți liniștit și dulce.
Căci o dată și o dată
De aici tu te vei duce.
Intr-o zi îndepărtată,
Mama ta va duce dorul,
Serii când epuizată,
Ea își adormea odorul.
Mama tristă te privește
Știe, te grăbești să crești.
Și în lacrimi și-aminteste
Orice clipă de când ești.
Ești mândria ei cea mare.
Vai, căci câte știi să faci.
Să vorbești cu voce tare,
Să te-ncalți și să te-mbraci.
Tot seară de seară-și zice,
Ca se va culca și ea,
Fără să îți mai dedice,
Bune părți din noaptea sa.
Însă iar când seara vine
Nu se poate dezlipi,
De copilul ei, de tine
Căci într-o zi vei adormi,
Fără să mai ai nevoie
Să îți cânte mama ta,
Și atuncea și ea-n voie
Va dormi-n odaia sa.
Nu o să mai vrei în brațe,
Și nici sân n-o să ceri.
N-o s-o rogi să te încalțe.
Singură o să te speli.
Iar acuma cât ești mică
Și adormi la pieptul ei,
Nu te teme de nimică,
Căci așa creștem femei.
Pic cu pic la piept de mamă,
Devenim femei de mici.
Îi furăm din a ei “armă”
De-a iubi ficiori și fiici.
Dormi acuma tu în pace
Și visează multe flori.
Căci și ei somn i se face,
Și se va trezi în zori.
Deși mama-i obosită,
Ochii i se îngrelează
Te privește împlinită
Și blând părul îți așeză.
Anastasia Popescu
25 ianuarie 2016
VULPEA 