Vreau să-ți deschid ”une grande” secret:
Secret-n lumea asta, complicată, nu-s.
Dacă-ai primit spre viață un bilet,
Tu spune tot ce ai de spus.
Nu căuta standarde și tipare,
Ci caută ceva nou și inedit.
Complexe, tragedii, lumea le are,
S-a săturat de le cârpit.
Toți mor, se nasc, se nasc și mor,
Dar caută întruna ei răspunsul.
La propriul cusur devastator,
Unde-i al vieții sens, ascunsul?
De fapt nu e nici un secret pe lume.
Sensul vieții îl vom găsi doar dacă,
Vom înceta să-l căutăm anume,
De vom ieși din goana seacă.
Nu căuta răspunsuri geniale,
Pentru că pur și simplu nu există.
Nu-i învăța pe rătăciți morale,
Lumea le e de veacuri tristă.
Tu caută răspunsu-n tine.
Acolo vei găsi nemaivăzutul.
Nu în lucioase, jalnice vitrine,
În tine vei găsi necunoscutul.
Tu ești răspunsul, tu ești calea.
Nu căuta profeți să te învețe,
Cât de sărată este marea,
Punându-ți doar în roate bețe.
Nu căuta simboluri, lăcașuri sfinte.
Tu ești cel mai de faimă templu.
Căci propria persoană nu te minte
Și-ți ești demnul tău exemplu.
Tu demonstrează lumii viceversa.
Tu devastează tot în ce ea crede.
Trezește lumea prin aversa,
Care-i arată tot ce ea nu vede.
Tu spune-i că taine nu există.
Că tot ce a creat îs false idealuri.
Și nu ceda, mereu insistă.
Căci necesare-s marele finaluri.
Anastasia Popescu
23 noiembrie 2012
VULPEA 