Te-am așteptat pe-o bancă ninsă

Te-am așteptat pe-o bancă ninsă,

Iar fulgii se topeau în palmă.

Cu ochii triști și inima convinsă

Că vii, pentru dragostea-mi c-o ”armă”.

 

Cu-n suflet ”sângerând”, priveam

Cum ceasul își mișcă acele prea crude.

Și cât în gând te blestemam,

Pentru dorințele-mi absurde.

 

Pentru tăcerile din noapte,

Pentru suspine și -așteptări,

Pentru zădarnicele șoapte,

Murdare vorbe și frustrări.

 

Te așteptam pe-o bancă ninsă

Și nici măcar nu mă-ntrebam:

Unde ți-e dragostea pretinsă?

De ce întruna mă mințeam?

 

Anastasia Popescu

2 decembrie 2012