Simt cum se destrama-n mine
Tot ce-am vrut eu să devin.
Simt cum curge rece-n vene
Multul ce mi-a fost puțin.
Simt cum fug din mine fluturi
Ce trăit-au în stomac.
Le salvez viața în bruturi
Și de lacrimi mă dezbrac.
Simt cum mâna tremurândă
Butonează un telefon.
Dar în lacrimi, sângerândă
Îl las în buzunarul de palton.
Simt cum ploaia sub picioare,
Omoară tot în ce credeam.
De ce-am trăit prin tine oare?
De ce mor când nu te am?
Simt cum parcul umed, rece,
Mă cuprinde-n palma sa.
Fluturii trist mi-i petrece
Și se culcă-n mintea mea.
Simt cum iar în mine plouă.
Ploaia spală tot ce-a fost.
Știu că-ncep o viață nouă,
Dar cu un prea mare cost.
13 septembrie 2013
Anastasia Popescu