Eu port casa mereu cu mine.
Oriunde o iau, în trăiri și-amintiri.
Pe mama în a inimii vitrine,
Mirosul de pâine și trandafiri.
Port pragul casei cu mine în geantă
Și geamul la care mama plângea.
Și muzica lină, frumoasă, dansantă
Care doar la noi acasă cânta.
Port mirosul de albituri înghețate,
Într-un buzunar al genții secret.
Și serile de vară lungi, parfumate
Și zâmbetul mamei discret.
O port pe mama și casa cu mine,
Oriunde în lume mă duc.
Și când deschid geanta, mă simt bine
Căci oriunde m-aș duce, tot acasă ajung.
19 iunie 2013
Anastasia Popescu
VULPEA 