Eu încă mă caut prin vieți și destine,
Eu încă rătăcesc pe al vieții drum.
Încă nu știu de voi fi cu tine.
Eu încă umblu prin ceață și fum.
Dar nu mă voi înjosi vreodată,
Și nimănui nu mă voi vinde.
Nu voi bate în a trădării poartă,
Și spre averi eu nu voi tinde.
Nu am să scuip în limba-mi sfântă,
Și n-am să uit nicicând istoria.
Am să-i urăsc pe cei ce-i cântă
Pe falșii ce au ”furat” victoria.
Da, eu încă sunt în devenire,
Dar în anii puțini ce i-am parcurs,
Nu m-am închinat la ”suvenire”
Ce-au câștigat un fals concurs.
Sunt un copil ceva mai mare
Ce caută să se găsească.
Ce-și urmărește propria cale
Ca să-și arunce orice mască.
Eu de la alții iau exemplu,
Eu critic și admir pe mulți.
Persoana mea e un mic templu,
Ce vrea să cucerească munți.
Eu vreau s-ajung pe culmi înalte,
Nu ca să vă privesc de sus.
Dar ca pe unii dintre voi încalte,
Să fiu acea ce v-am condus.
Nu voi săruta nicicând sandale
De popi, de regi sau de intruși .
De cei ce merg prin viață – agale
Și au nevoie doar de slugi.
Eu nu cerșesc compătimiri
Nici larcimi ori zâmbete false.
Eu nu m-arunc în gât la miri.
Și nu dansez ”despuiate salse”.
Nu sunt o păpușă machiată
Ce va râde la glumele-ți stupide
Nu-s nici o proastă împăiată
Ce-ți satisface poftele acide.
Sunt un om cu demnitate
Deși încă-n devenire
Urăsc realizările doar bifate
Și pe femei cu creieri de zefire.
20 iunie 2012
Anastasia Popescu
VULPEA 