Poezii, Uncategorized

E toamnă

ec2f1faa1b02191bacfb22d216403d99
pinterest
Cad frunzele alene la pământ,
Cad şi se aştern sub picioarele noastre.
Se rotesc dansând după al toamnei cânt,
Și plutesc departe-n zări albastre.
Vântul le duce pe aripile sale,
Pe geamuri le aruncă în a noastre vieţi,
Pe văi şi dealuri le aşterne în cale,
La grăbiţi, întâmplători ai toamnei drumeţi.

Frunzele ne spun în al său vals grăbit
Că mor şi nimeni nu vrea să le salveze.
Să le admire, să le privească uimit
Şi-apoi noaptea, al lor vals să-l viseze.
E toamnă, frunzele cad la pământ.
Privesc pe geam acest vals faimos.
Ascult a lor foşnet, admir al lor avânt,
A lor piesă teatrală interpretată frumos.
Începe ploaia, de tot le doboară,
Le lasă plângând la pământ cu dor.
Devin ale vieţii necontenite, uşoară pradă.
E toamnă, e rece, iar frunzele mor.
13 octombrie 2009
Popescu Anastasia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s