Strâng în pumni cenușa vie,
Ale dorurilor toate.
Și această agonie,
Mie-n tâmple mi se zbate.
Arunc umbra existenței,
Peste uși și peste geamuri.
Și în norma indecenței,
Mă transform în mii de șleamuri.
Sting lumina. Aud ceasul.
Și mă culc să dorm cuminte.
Doar că se aude glasul,
Ce-mi șoptește lungi cuvinte.
Și renaște-n mine viața.
Și aleargă sânge-n vene.
Mi se spulberă și ceața.
Și se nasc, rime, poeme…
Anastasia Popescu
22 mai 2013
VULPEA 