Eu simt că am mai trăit și-n altă viață.
Eu simt cum frunzele-mi foșneau.
Eu simt cum ciripeam în dimineață
Și cum grăbită în liniște curgeam.
Eu știu că am mai fost pe-aici.
Eu mai văzusem, cerul, stele.
Avusem mame și bunici,
Trăisem clipe dulci și grele.
Eu știu, sunt sigură, am mai trăit!
De unde aș fi știut cum să iubesc?
Am fost copil, și-am cărunțit,
Dar tot mi-e sete să trăiesc.
Mai simt de parcă-aș fi luptat,
În modul demn, deloc ușor.
Nu știu exact de-am câștigat,
Am răni însă, ce și acum mă dor.
Eu știu, am mai călcat pământul!
Nu-mi amintesc nici când nici unde,
Dar sigură-s că ”mânuiam cuvântul”,
Pe unde-am fost și am să fiu oriunde.
Mai știu că am venit să mă răzbun.
Însă nu-mi amintesc oare pe cine?
Pe vreun nepot, ori poate pe-un străbun,
Dar am un ”spin” ce sângeră în mine.
Eu știu, am mai trăit cândva.
De mult, în vremi deja uitate
Și n-am să pot nicicând schimba,
A vieților mele infinitate.
Da, sunt sigură, am mai lucit,
Pe cerul-albastru, plin de nori.
M-am mai născut și-am mai murit
Și-am s-o mai fac de mii de ori.
Anastasia Popescu
23 noiembrie 2012
VULPEA 