
Am să apun la miez de noapte
Când vor dormi toți muritorii.
Când voi săvârși acele fapte,
Ce vor strivi toți impostorii.
Am să apun în acele zile
Când voi scrie toate poeziile,
Când nu voi mai avea file
Și seca vor fanteziile.
Am să mă sting când a mea lumină
Va fi prea palidă și slabă.
Când nu voi mai avea adrenalina
Și voi trăi într-o cocioabă.
Dar până atunci eu voi luci
Pe cerul devenirii noastre.
Voi râde, plânge, voi iubi
Printre măreții sori și astre.
Voi lumina ca toți cei care,
S-au stins în serile de vară.
Care-au cuprins în sine marea
Având o soartă siderală.
Eu voi apune într-o noapte,
Cu vânt și ploaie și cu frunze.
În taina lacrimei și șoaptei,
În umbra tainicelor buze.
26 iunie 2012
Anastasia Popescu